Învierea Domnului, “Paştile” sărbătorite de creştinii braşoveni au la bază obiceiuri străvechi, milenare, care pun accent pe ceremonialul religios, dar şi pe simbolurile care îşi au rădăcinile în creştinism. Atât ortodocşii, cât şi catolicii sunt legaţi de vopsitul ouălor şi ciocnitul acestora imediat după ce vin de la biserică, după miezul nopţii sau dimineaţa devreme, dar nu înainte de a lua “pască” şi a spune urarea “Hristos a Înviat!”.
Dacă în numerele anterioare, cu prilejul celei mai mari sărbători creştine, am vorbit de elementele ritualului pascal, acum vom vorbi despre obiceiul încondeierii ouălor şi simbolul Oului Pascal.
Oul, generator de viaţă
Obiceiurile si credintele legate de ouale incondeiate sau inrosite sunt practic nelimitate ca semnificatie si varietate zonala. In mentalitatea arhaica ouale de Paste sau cojile acestora pot aduce frumusete si sanatate, belsug si rod bogat, sa lege si sa indeparteze oameni, sa grabeasca casatoria fetelor. Izvoarele istorice si arheologice certe atesta cu multe secole inainte de Hristos obiceiul de a face cadou oua colorate la marile sarbatori sezoniere, in special la Anul Nou. Aparitia frecventa a oului, in special a oului colorat in ceremoniile antice de renovare a timpului, se bazeaza pe conceptiile lor cosmogonice care compara Universul cu oul generator de viata.
Simbolul Mântuitorului
Prezent la toate popoarele antice imaginea arhetipala a oului a fost preluata ulterior de crestinism, oul colorat si impodobit fiind simbolul Mantuitorului care paraseste mormantul si se intoarce la viata.
E de ajuns sa se observe ceremonialul pascal pentru a intelege cat de solidara e natura cu misterul cristologic, cu Rastignirea, cu moartea, cu Invierea. Natura intreaga renaste triumfatoare prin Invierea lui Isus.
Dupa milenii de evolutie a credintelor si ideilor religioase romanii inrosesc si incondeiaza oua primavara la sarbatoarea centrala a calendarului festiv: Pastele.
Substituit al divinităţii
Inrositul si incondeiatul oualor, mestesuguri populare de un rar rafinament artistic, se imbina cu numeroase credinte si obiceiuri precrestine.
Substitut al divinitatii primordiale, oul este infrumusetat prin vopsire si incondeiere in saptamana patimilor. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la miezul Parasimilor, ziua de miercuri din mijlocul postului mare, este gatit in saptamana patimilor pentru a fi ucis prin lovire violenta in cap si mancat sacramental in ziua de Pasti. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau ca timpul si spatiul inconjurator mor si renasc impreuna cu divinitatea adorata, an de an.
Tehnica încondeierii
Tehnica de incondeiere a oualor sau impistrire este cea traditionala. Ca să ţină mai mult, ouale sunt golite de continut. Modelul se alege in functie de marimea oului, iar dupa uscare se completeaza cu motive desenate cu ceara. Oul se aseaza pe o plita incalzita pentru a se topi ceara cu care au fost desenate modelele. La inceput ouale se vopseau cu plante in galben, culoarea soarelui pe bolta cerului si in rosu culoarea discului solar la rasarit si apus. Astazi culorile predominante sunt rosu, galben, alb pe fond negru. Ulterior ele au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu motive geometrice specifice artei populare romanesti care respecta cele doua principii fundamentale: simetria si alternanta.
Motivul antropomorf
Frecvent apare motivul solar sub forma unui disc cu sau fara raze, oul si reprezentarea soarelui fiind in stransa legatura cu stravechile sarbatori ale echinoctiului de primavara specifice civilizatiilor agrare. In gama decorativa a acestora o pondere de seama o detine si motivul ,,pomul vietii”, reprezentat in varianta glastrei cu flori, a bradului sau a ramurei de brad. Motivul antropomorf apare fie central, fie in cadrul unor compozitii in care sunt figurate si motive zoomorfe, cum ar fi ciobanul cu oile.
Menţionăm că meşterii specializaţi în decorarea ouălor participă la târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale, atrăgând un număr impresionant de admiratori.
