Buzduganul - obicei traditional al satului Drăguş
|
|
În comuna Drăguş, judeţul Braşov, există un obicei tradiţional specific acestei localităţi numit buzdugan, o cruce ce face obiectul unui ceremonial, fiind formată din mănunchiuri de spice pe care secerătorii le aduc la casa gospodarului, după ce au terminat seceratul. În satul tradiţional, obiceiul avea trei funcţii: social - claca, al ritului agrar şi al manifestării folclorice.
Cununa sau buzduganul se realizează din cele mai frumoase spice şi întotdeauna se lasă câteva neculese pentru a nu se lua holdei întreaga putere roditoare.
Ceremonialul agrar
Se spune că acest ceremonial agrar se face la trecerea spiritului grâului din ciclul vieţii în ciclul morţii şi marchează drumul acestuia spre nemurire. Seceratul cu claca are următoarele secvenţe: confecţionarea, purtatul, alaiul, cântecele şi jocul Cununii Grâului.
Cununa în întregime, spicele împletite şi seminţele scuturate din spice erau nelipsite în actele menite să fertilizeze oamenii, holdele şi animalele.
Purtatul cununii
Purtatul Cununii, de la lanul de secerat la gospodăria din sat, se făcea de obicei de către o fată frumoasă candidată la căsătorie, care trebuia să îndeplinească anumite condiţii: să fie fecioară, harnică, frumoasă şi curată din punct de vedere ritual.
Alaiul cuprindea participanţii la claca secerişului, în special fete şi feciori. Pe drum cununa grâului şi secerătorii din alai erau udaţi din abundenţă cu apă.
Preotul satului aşteaptă secerătorii cu porţile deschise şi cu găleţile pline cu apă cu care udă cununa la intrarea în curte. Alaiul ocolea de trei ori masa din casă, pe care se găsea un colac şi o sticlă cu vin. În final, Cununa Grâului era aşezată solemn pe masă de unde o ridica apoi preotul.
Jocul Cununii
Jocul Cununii Grâului este executat de secerători dimineaţa, la plecarea de la gazdă, la amiază, în pauza de masă, la sfârşitul secerişului, la poarta gospodăriei şi în alte momente semnificative ale ceremoniei. Cântecele de cunună care fac parte din stratul cel mai vechi al folclorului sunt păstrate în puţine sate şi nu se cunosc în totalitate ele rămânănd doar în amintirea bătrânilor.
Cununa grâului se păstra ca un obiect cultic de mare valoare până la întemeierea noii culturi de grâu sau până la seceratul de anul viitor.
