Focuri sacre pe înălţămile munţilor
|
|
În judeţul Braşov există un spaţiu sacru, în zona Fundata ? Şirnea ? Moieciu, unde focul are o conotaţie multiplă. Focurile sacre, focul lui Prometeu, focul biblic, focul sfânt în antichitate, flacăra olimpică, focurile sacre pe înălţimile munţilor aprinşi sau focul viu. Localnicii din acest spaţiu au un obicei inedit pe care îl sărbătoresc în ajun de Sfântul Dumitru şi care adună în jurul unui foc întreaga suflare a satului.
Dansuri sacre la Şirnea
Înainte de sosirea iernii, de Sfântul Dumitru, locuitorii din satul Şirnea, comuna Fundata, fac ?Focul lui Sumedru?, sărbătoare la care participă copiii satului, dar şi adulţii. Copiii, îmbrăcaţi în portul popular specific locului, fac un foc mare şi joacă dansuri sacre în jurul lui. Cei mai curajoşi îşi iau avânt şi sar prin foc sau peste focul lui Sumedru, ocrotitorul recoltelor şi oierilor. Focul se face pe dealuri, în general în partea cea mai înaltă a zonei şi poate fi văzut de la mari distanţe, oferind un spectacol unic. Localnicii îndeamnă pe toată lumea, prin strigături, ?Hai la Focul lui Sumedru!?.
Mitologie şi istorie
Prof. Radu Frunteş este sufletul comunităţii din Şirnea şi cel care reînvie în fiecare an acest obicei. Ca fiu al satului, Radu Frunteş a înfiinţat un muzeu în memoria tatălui său, Nicolae Frunteş, în care pot fi văzute obiecte folosite de localnici în gospodărie, unelte agricole, icoane şi mobilierul din casele vechi ale şirnenilor. În acest an, de Focul lui Sumedru, invitaţii au vizitat muzeul, au avut ocazia să vadă cum se pregăteşte oaia la ceaun, să guste mâncarea tradiţională, să asiste la ritualul de aprindere a focului şi să joace cu localnicii la hora din jurul focului.
Focul turmelor de oi
În zona Fundata ? Şirnea ? Moieciu, cunoscută ca loc al focurilor sacre mioritice, pe vremuri, se vorbea despre focul turmelor de oi care nu stingea niciodată. Oierii, în drumul oilor, veneau întotdeauna cu tăciuni aprinşi pe care îi foloseau să aprindă focul unde făceau popas. Despre focul turmelor de oi se spune că avea semnificaţia de a alunga animalele sălbatice şi duhurile rele.
Tot de Sfântul Dumitru, pe vremuri, se alegea un brad cu mare grijă: în vârf să aibă cruce, să fie înalt de 4-5 metri şi să fie obligatoriu drept. Acest brad reprezenta scara vieţii pe care oamenii urcau până la divinitate. Din cauza mărimii lui, bradul era transportat cu mare greutate de localnici. Pentru că îi dădeau foc, focul era considerat sacru şi simboliza mulţumirile aduse lui Dumnezeu de către localnici.
