Încă din Evul Mediu, în județul Brașov exista o rețea bogată de drumuri terestre, realizate după o hartă veche a lumii din secolul IV d.H.
În secolul XIII, oamenii spuneau că "toate drumurile duc la Feldioara", asta până când Brașovul a devenit cel mai mare centru comercial al vremii.
Astăzi, aceste drumuri medievale au devenit obiectul multor proiecte culturale cu scopul de a pune în valoare drumurile medievale și obiectivele cultural-istorice existente în Țara Bârsei.
Drumul regelui
Un drum important din acea vreme este drumul Branului, cunoscut și sub denumirea de "Drumul Regelui" sau "Drumul Vămii". Acest drum lega Transilvania de capitalele medievale ale Țării Românești. De asemenea este considerat cea mai importantă legătură între Transilvania și teritoriile aflate la sud de Dunăre și Marea Neagră. În secolul XVIII a apărut drumul Prahovei, care leagă Branul de stațiunea Predeal și duce spre actuala capitală a României, București.
Drum medieval din bârne
Drumul spre vest pornea din Țara Bârsei și trecea prin Ghimbav, Codlea, Dumbrăvița, Țara Făgărașului și Sibiu. În secolele XIV-XV s-a întărit legătura cu Feldioara și s-a construit Cetatea de la Crizbav, aceasta având scopul de a întări siguranța circulației pe aceste drumuri.
Lângă Ghimbav drumul trecea peste Ghimbășel, pe un pod construit din piatră, iar hotarul Codlei dinspre Munții Perșani era traversat de un drum acoperit de bârne. Spre nord, în direcția Sighișoara exista un alt drum care trecea prin Feldioara și Măieruș. Legătura Țării Bârsei cu Moldova se făcea pe "Drumul Prejmerului", "Drumul Hărmanului" sau "Drumul de Jos". În secolul XIX s-a construit o șosea comercială ce trecea pe lângă Hărman și Prejmer și ducea în teritoriul secuilor.
Muncă neplătită
În 1827 s-a construit o șosea nouă și largă spre Sânpetru, alta spre Cristian și încă una prin pădurea Codlei și fiecare gospodar din Țara Bârsei a contribuit anual cu câte 12 zile de muncă neplătită, timp de cinci ani (1833-1837). În Țara Bârsei s-a cărat piatră sfărâmată pentru șoseaua comercială de la Vlădeni și fiecare vită trăgătoare trebuia să care o jumătate de stânjen.
Drumul spre Teliu a fost construit în 1838 și oamenii au fost obligați să lucreze "multe zile, cu carul sau mâinile".
